Privind înapoi cu puțină mâhnire sau privind înainte cu mai mult curaj - reflecții de final de an
La trecerea dintre ani, mă surprind punându-mi o întrebare simplă și grea în același timp: să privesc în urmă și să pun punct la tot ce a fost sau să privesc înainte cu mai mult curaj, credință și cu inimă bună?
Unii ar spune să pun punct, să uit, să trec mai departe pentru că parte din el a fost prea greu sau prea mult.
Eu aș înclina mai mult să pun virgulă și să continui. Nu pentru că a fost ușor, ci pentru că fiecare experiență a format și transformat omul care sunt, astfel că viața continuă cu mai mult sens, nu se rescrie de la zero la acest final și început de an nou.
Un an al creșterii profesionale și al validării
Anul care se încheie pentru mine a fost, fără îndoială, un an al creșterii profesionale.
Am fost invitată să vorbesc, să predau, să fiu prezentă în contexte care mi-au confirmat drumul ales: ca psiholog logoped, profesor de dicție, om care crede în puterea cuvântului spus clar și cu sens.
Am lucrat cu adulți, cu adolescenți, cu copii.
Am fost pe scenă, în conferințe, în podcasturi, în comunități care mi-au oferit validare și încredere.
Am văzut rezultate, transformări, oameni care au prins curaj să se exprime.
Când încetinirea devine necesară
Și totuși, a doua parte a anului a venit cu o încetinire. Nu una impusă din exterior, ci una simțită în interior.
Prezența mea în social media s-a rărit. Nu din lipsă de idei sau de pasiune, ci dintr-o nevoie profundă de a respira, de a filtra, de a reașeza.
A fost o perioadă în care am înțeles că nu orice pauză înseamnă stagnare și că tăcerea poate fi uneori un act de igienă emoțională.
N-am înțeles tot ce am trăit anul ce tocmai s-a încheiat, am încercat să dau sens și semnificații dar, pe alocuri, misterul încă e prezent, clarificarea e încă pe drum., Dumnezeu întârzie cu răspunsurile.
Bilanțurile care contează cu adevărat
Bilanțul ăsta nu este despre câte realizări am bifat în ochii altora, ci despre ce s-a transformat în mine, despre creștere. Întrebările ies pe rând în față:
Sunt oare mai prezentă sau mai ocupată în propria viață?
Am mai mult curaj sa-mi lărgesc zona de comfort?
Am învățat să mă tratez cu mai multă blândețe?
Ce gânduri mi-au umplut mintea cel mai des?
Ce emoții m-au condus sau nu le-am manifestat?
Ce am tolerat prea mult sau prea puțin?
Ce am amânat prea des?
2026 vine cu urmele anului vechi: cu lecții primite, cu răni, unele încă sensibile și, sper eu, cu o înțelepciune câștigată uneori cu un preț mare. Dar oare mi-am învățat lecția sau risc să repet?
Privind spre 2026 cu claritate și curaj
Privesc spre anul care tocmai a început cu mai mult curaj ca altădată, cu dorințe dar și cu unele intenții clarificate, fără promisiuni prea mari dar cu dorința de a rămâne conectată la valorile mele.
La acest început de an aleg să stau o clipă și să respir, să privesc în urmă fără mâhnire și înainte cu mai mult curaj.
Te indemn și pe tine să te oprești, să-ți acorzi câteva momente de introspecție și să mergi mai departe cu încredere și curaj.